Am avut norocul ca in ultimii ani, locatia serviciului meu sa fie la periferia orasului. Este un mare avantaj pentru mine: desi la birou am mult de lucru, de multe ori problemele si nervii mai dispar daca imi acord 5 minute de relaxare , privind natura! Pana acum cateva luni, priveam padurea (ce mai ramasese din ea). Padurea e plina de intelesuri in orice anotimp. Are farmecul si misterul ei!

Vara ieseam si alergam prin ploaie cu colegele, iarna ne aruncau colegii in zapada, primavara ne duceam prin padure pentru a culege floricele, iar toamna faceam gratare (de fapt p’astea le faceam de ziua fiecaruia :)).

Cand ridicam ochii din monitor, vedeam padurea. Erau veverite, capre, cai, arici si catei! Iarna trecuta era o masina infipta in fundul lui Gugalas, din cauza ghetusului si a vitezei…dar asta nu se pune!

Acum nu mai am padurea, dar am privelistea pe care am surprins’o in poze. Tot e ceva.

Raeka

Oricat m’ar fi convins experienta ca’s diferita de restul celor din jurul meu, din cand in cand ma trezesc reactionand exact ca ei! Nu mai departe de saptamana trecuta am facut ceva condamnabil, ceva pentru care as fi bagat mana in foc ca nu as face. Ceva dezgustator, nedemn de rolul pe care pretindeam ca’l joc foarte bine pe scena vietii. De fapt meritul nu este pe de’a'ntregul al meu. In mare parte ii apartine marelui regizor care a considerat ca sunt compatibila cu acest rol. Se mai intampla sa am si scapari. Aici fac referire la “boacana” de saptamana trecuta, dar eu m’am iertat si asta’i un lucru extraordinar: sa poti sa te ierti tu pe tine! E primul pas spre linistea interioara, spre impacarea cu sine, spre acceptare!

In viata sentimentala, dupa ani de experienta, regasesc greseli importante pe care le faceam si in primele relatii! Nu e ciudat!? Se spune ca invatam din greseli. Invatam , invatam ca ASTA este o GRESEALA, dar acest lucru nu inseamna neaparat si ca nu o vom mai repeta. E o mare diferenta!

Ok, in general nu fac o greseala de doua ori, dar cand vine vorba de “marile mele legaturi afective” zici ca’s dusmanul meu cel mai mare.

N’am inteles niciodata si nici nu cred ca voi intelege cum e sa renunti la ceea ce simti pt o himera, cum de te poti injosi in ultimul stadiu doar pentru ca asta simti, desi constientizezi ca e o mare eroare, ca nu’ti aduce nici un avantaj! GANDESTI dar actionezi conform SIMTIRILOR tale! Intr’adevar, am avut si eu momente, dar n’am facut din asta o filosofie de viata. Pur si simplu n’am putut accepta, chiar daca am suferit mult o mica perioada de timp. Sunt impotriva compromisurilor majore si a conformismului idiot !

Vad peste tot cupluri in care jumatatea feminina este supusa, fragila, sensibila. Invatata sa fie neajutorata. Ea crede ca sansa ei in cuplu este compromisa daca isi afirma si alte nevoi decat cele de baza: mancare si adapost (as adauga si sexul, dar de asta se ocupa din plin dumnealor). Aceasta fiinta e dependenta de cel de langa ea, iar asta’i un mare avantaj pentru el, un avantaj de care EL SE FOLOSESTE CU PRISOSINTA! Ei ajung sa traiasca impreuna bazandu’se pe o bunavointa falsa. Ajung sa urce impreuna trepte din ce in ce mai subrede si mai nesigure.

De ce sa ajungem sa ne intrebam de ce am depus atata efort pentru a ne atinge un obiectiv ce ne aduce atat de putina satisfactie!!??? De ce sa ne limitam la atat de putin?

De ce sa ma complac intr’o relatie in care a intervenit rutina si plictisul !? De ce sa ma lamentez spunand : Vaiii…ce rau imi este!! Nu’mi ofera nici aia, nici ailalta!! Off Ce greu e, cat trebuie sa indur!! Ce nefericita sunt!! De ce mi se intampla tocmai mie!!??? s.a.m.d. De ce!!?? La fel de bine pot alege optiunea in care pot sa extrag de la mai multi, tot ce au ei mai bun de oferit sau sa mai variez, daca tot m’am plictisit! Cand e vorba de atentie, aceasta se poate procura cu atata usurinta si din alte surse. Nu sursa e importanta ci atentia in sine!

De ce sa nu’mi insel partenerul cand oricum nu’mi ofera nici 50% din ce mi’as dori de la cel cu care merg alaturi prin viata, fie si pt. o mica perioada !? Am eu garantia ca el nu face la fel? Poate nu face, dar poate o va face sau chiar presupunand prin absurd ca nu o va face, chiar ma intereseaza!!!?? Daca am ajuns sa simt nevoia de altceva, e clar ca ceva nu merge de ceva vreme si in acc. timp ca pe el nu’l intereseaza. Noi nu suntem atat de impulsive ca si ei la capitolul asta. De ce sa’mi suprim eu o placere care oricum nu face rau nimanui (daca te duce putin capul nu’ti vei lasa partenerul sa simta sau sa alfle…evident. De ce sa fiu ipocrita, nu ca mi’ar pasa de ce simte el, ci doar pentru simplul fapt ca nu’mi place sa ma cert si oricum sunt constienta ca vor urma repercusiunile)!! Nu conteaza de ce nu’mi ofera…nu e capabil, nu vrea, nu stie…i don’t give a fuck.

Majoritatea tinerelor se complac intr’o relatie “gaunoasa” ani de zile, tind spre casatorie , sunt fidele, doar pentru ca asa se face, pentru ca trebuie sa intre in randul lumii, pentru ca spera ca ceva sau cineva se va schimba si totul va deveni din nou roz, sau poate pentru simplul motiv ca l’au iubit odata pe x’ulescu si se mint singure in privinta a tot ce tine de el, de ea si de relatie implicit. Aceste fete au stima de sine mult prea scazuta. Pentru 10% (doar un exemplu) multumire si implinire, suporta si restul de 90% din n’spe mii de motive. Tin sa mentionez ca am vorbit de o relatie de duzina, o relatie comuna. Am vorbit de realitate, de actual si nu in ultimul rand de oferta. In nici un caz nu m’am referit la relatia morala, sanatoasa si plina de corectitudine la care am visat si inca voi mai visa. Exista si astfel de cazuri fericite, dar sunt din ce in ce mai putine, cel putin in Romania de dupa ‘90. Sunt multe cauzele, dar cea mai importanta este mentalitatea gresita a romanilor.

Cat mai pot voi trai asa cum imi place mie, fara sa tin cont prea mult de cel de langa mine. Ma voi pune in continuare pe primul loc, oricat de egoista si narcisista as parea. Asa am invatat, asa m’au invatat cei pe care i’am intalnit si langa care am trait. Daca e sa am o viata sentimentala fara prea multa profunzime, atunci asa va fi. Cale de mijloc nu a fost si nici nu va fi. Viata e prea scurta pt. a’ti bate joc de ea.

Desi sunt produsul vietii, al societatii si al educatiei, am observat ca sunt un produs incompatibil cu lumea in care traim. De la mult timp a inceput sa se contureze imaginea relatiei in care as putea fi fericita. Acum totul e logic si bine definit. Dar timpul a adus cu el o dubla certitudine: stiu ce vreau de la o relatie si totodata stiu ca sunt infirme sansele de a gasi asa ceva.

Pana una alta, m’am adaptat si ma bucur de placerile de baza ale vietii, iau ce e bun de la oameni, vad partile lor frumoase. Am invatat de mult ca schimbarea face parte din viata, oricat de nedorita sau dureroasa ar fi ea uneori.

Zilele astea am realizat ca oricat de sigura as fi de mine, cu Ghita nu ma pun! Cand Ghita zice DA DA DA, trebuie sa ma conformez, sa fac ca el, chiar daca eu sustin cu vehementa contrariul, cu argumente si cu toata logica inerenta. Nu’mi da pace pana nu actionez asa cum spune el. Evident ca suferinta initiala se transforma apoi in furie, iar mai apoi totul se anuleaza si apare marele gol! Trece o vreme, revin la starea buna a normalitatii, incep din nou sa simt si sa actionez ca un om normal, sa ma bucur de tot si de toate. Toate bune si frumoase pana se trezeste iar Ghita si ajung din nou la sentimente ambivalente. - Paragraful asta cred ca l’am inteles numai eu.

Asadar si prin urmare, nu mi’am pus intrebarea mentionata in titlu si nici nu o voi face, pentru ca am convingerea ca avem un traseu bine stabilit in viata. Iar viata trebuie sa o traim cu bune si cu rele, sa o luam ca si un tot unitar. Chiar nu avem cum sa extragem doar partile ce ne convin si sa ignoram raul. Raul exista si ne vom interactiona cu el pana in ultima clipa. Cu riscul de a parea un cliseu, trebuie sa spun ca fara el n’am mai aprecia binele! Este cat se poate de real. Ca VIATA sa aiba un sens, sa aiba consistenta, uratul si raul trebuie sa existe. Raul exista si in noi, iar acesta este cel mai distrugator. Realitatea obiectiva e asa cum o percep eu si totul se intampla in creierasul meu. Pot fi prietenul meu cel mai bun sau dupa cum spuneam si mai sus, dusmanul meu. Asta’i alegerea mea, sustinuta de vointa si de un bun discernamant. Deci daca realitatea e pana la urma in capul meu, atunci voi actiona in consecinta!

Voi schimba ceea ce e de schimbat si voi accepta in continuare ca sunt lucruri care nu tin de mine, ci de loterie!

Raeka

Vroiam sa imi auzi vocea, sa intelegi mai bine prin ceea ce trec, sa intelegi ca ma doare si pe mine, dar nu vrei, asadar iti scriu:

Ok, am gresit. Am dat’o'n bara rau de tot. A fost inadmisibil, strigator la cer, dezgustator, incredibil de urat.

M’am transformat din fata cea buna intr’o scorpie, intr’un om fara suflet, am devenit instantaneu fata cea rea, dar asta numai in viziunea ta. EU SUNT ACEEASI! Nu ma reprezinta fapta ce am facut’o. Tie nu ti s’a intamplat niciodata sa faci ceva care sa te uimeasca!? Sa te faca sa spui: “Nu credeam ca sunt in stare de asa ceva!”?????

Tot ce am avut s’a dus naibii intr’o secunda. Pentru un moment in care nu am gandit, s’a anulat totul fara drept de apel.

De ce trebuie sa ma judeci doar dupa o fapta, de ce nu ma iei ca si un intreg, de ce nu poti sa vezi situatia per ansamblu? De ce nu intelegi ca e prima oara in viata mea cand fac ceva de genul asta?  De ce nu poti sa intelegi ca e a doua oara in viata mea cand imi cer iertare 1?

Regret ca te’am ranit, constiinta ma omoara, dar dupa cum iti spuneam timpul nu’l pot da inapoi.

Mi’e dor de ce am avut, stiu ca nu va mai putea fi la fel…numai la asta ma gandesc…

Poate timpul…

Nu am fost prieteni dar nici nu vom fi.

Acestea fiind spuse, voi incerca sa ma obisnuiesc cu noua situatie. Important este ca sunt trista in general, nervoasa cand te aud si intrigata cand am timp sa despic firu’n patru!

Gata, nu te voi mai stresa.

Imi pare rau pentru tot.

Raeka

Aseara am adormit ascultand ploaia. Minunat! A trecut ceva vreme de cand am mai facut asta. E o senzatie extraordinara, dupa o zi activa, sa ajungi seara acasa, sa te intinzi intre asternuturile moi si familiare, aromata fiind toata dupa o baie binemeritata si sa asculti ploaia. Sunt niste clipe de vis in care mi se umple sufletul de fericire si multumire.

Astazi a plouat toata ziua! O ne bu ni e…..o nebunieeee! M’am bucurat ca un copil. Am fost cea mai incantata! Auzeam tot felul de remarci gen : Ce vreme de …..rahat! ” sau ” A fost o zi ingrozitoare!” iar eu eram fluturas! Asa de linistita mi se pare ca nu am mai fost de ani de zile, fapt datorat vremii apasatoare din ultimile zile - aia intr’adevar este o vreme urata, mohorata, nici cu soare, nici cu ploaie. Aia’i vremea ce ma deprima si’mi cauzeaza neplaceri. Dar nu despre asta vroiam sa vorbesc.

O alta senzatie placuta legata de ploaie este atunci cand adormi in bratele iubitului, ascultand bataile inimii lui si zgomotul vantului si al picaturilor de ploaie ce lovesc puternic tabla casei…

Ma despart extrem de greu de fiintele la care tin. Am avut parte de ceva despartiri dureroase ( putine cele care au contat intr’adevar si care au lasat un mare gol in sufletul meu). De fiecare data a fost un supliciu, dar am mers mai departe alaturi de cei care au ramas in continuare langa mine. Acum ma bucur de ei, dar cand ploua ma intorc si catre cei care nu mai sunt…Rememorez cu nostalgie clipele frumoase. Imi aduc aminte cu placere de acele persoane, ploaia face ca restul gandurilor sa se estompeze si face loc visarii.

Cand am timp imi place sa ma plimb prin ploaie, sa simt stropii cum imi ating pielea, sa zambesc, sa simt aerul curat si sa il inspir ca si cum l’as vrea pe tot pentru mine, sa gust cu pofta din aroma pamantului ud, atat de draga si totusi atat de banala!

Multe si foarte dragi’mi sunt amintirile legate de ploaie.

Raeka

O interpretare idealistica a dragostei! Un alt fel de a spune ca vietuim intr’o lume ingusta si murdara. Trist, revoltator si nedrept. Relatiile se reduc la cu totul si cu totul altceva. Traim intr’o lume in care toate se intampla pe FFW , o lume a superficialitatii, o lume lipsita de suflet, dar plina de robotei.

Mi’am adus aminte de un film care pe mine m’a facut sa visez, m’a amuzat si relaxat. O imbinare placuta intre desen si film, realitate si poveste!

Daaa…inca sunt o visatoare, o romantica pierduta in aceasta lume rece si formala! Accept, ma adaptez, dar asta nu inseamna ca nu continui sa visez!

Raeka

Nu inteleg cum de nu putem fi mai toleranti, cum de putem fi atat de limitati uneori!

Ce fel de om trebuie sa fii ca sa nu te gandesti si la amaratele de ele…n’au adapost, n’au stapan, n’au nimic! Stau la mana unuia sau altuia si le citesti neputinta in ochisori.

De ce trebuie sa le judeci pe toate la fel, doar pentru ca unul te’a muscat sau a fost agresiv cu tine !!?? Probabil pentru ca e mai comod asa, dovada ca’s foarte multe femei care considera ca ” toti barbatii e porci!” Atunci de ce nu ar categoriza si aceste animale inofensive ca fiind “bestii, javre, s.a.m.d” !!??

Cate probabilitati exista ca un caine sa’ti faca un rau!? Dar cate probabilitati sunt ca o fata/femeie sa fie atacata si/sau violata!? Dar de cei care fura in plina zi sau te agreseaza fizic sau verbal!!?? Despre “animalele” dintre noi de ce nu amintim?

Ok, nu sunt de acord cu faptul ca nu s’a facut nimic in privinta cainilor comunitari, desi apele au fost destul agitate, dupa cum bine se stie acum cativa ani a fost initiata campania de strangere a maidanezilor, o foarte mare parte dintre ei fiind omorati cu bestialitate, iar alta parte fiind vaccinata si semnalizata cu marcaje speciale (etichetele de la ureche). Dar aceasta actiune nu a ajutat cu nimic, caci acum pe strazi observi acc. numar de catei. Statiscile au aratat ca sterilizarea cainilor fara stapan nu a ajutat prea mult problema, cazurile oamenilor muscati de acestia fiind foarte mare.

Din cate am inteles nu exista o solutie eficienta, o solutie care sa linisteasca atat iubitorii de animale cat si restul bucurestenilor, caci intradevar, n’ai de unde sa stii care sunt agresivi si care nu, care vor sa te atace in timp ce mergi sau alergi, mai ales daca asta se intampla seara sau noaptea. Ii inteleg foarte bine si pe cei care sunt speriati sau tematori, dar trebuie sa se faca ceva, sa existe o rezolvare care sa nu fie sub forma un ui masacru. Sunt totusi niste suflete si ele !!!!

Cred ca sunt multe persoane care ar vrea sa fie raspunzatoare pentru un animalut vagabont, sa aiba grija de el, sa’l ia sub ocrotirea lor, dar nu exista posibilitati, caci majoritatea dintre acestia au deja unul acasa si nu au cum sa introduca un al doilea in ” cutia lor de chibrituri” !! Acesta este si cazul meu.

Legislatia n’are nimic clar stabilit in aceasta privinta, cum nici politie comunitara nu exista ca in alta tari dezvoltate, unde si aceste fiinte conteaza!

Raeka

Vineri, dupa o saptamana de munca am decis sa ma relaxez putin cu un bowling , un film si ce’o mai fi. Pentru asta m’am dus in Mall, desi nu agreez locurile foarte aglomerate si agitate. Simt ca ma sufoc din cauza lipsei de aer proaspat - (cat de proaspat poate fi el tinand cont ca am iesit in top la toate statisticile europene de poluare, cantitatile exagerate de praf din Bucuresti, emisiile de CO2 si alte noxe) .

Predomina taranii si tiganii, care mai de care mai gatiti, mai impopotonati, mandri tare de ei sau de cele de langa ei , totul afisat intr’un mod cat mai ostentativ cu putinta . Trecand de la disconfortul provocat simtului meu vizual, mergem la cel olfactiv, afectat si acesta de prea mult Paco, Chanel, Dior combinate cu mirosurile de transpiratie. Am simtit din plin aceste aspecte, in sala de bowling, care parca nu a mai fost asa de plina niciodata. Cum am intrat acolo, m’am minunat si intrebat totodata: Exista oare vreo oferta , un discount ceva pentru tigani!? Era o sala intunecata, plina de indivizi dubiosi si galagiosi!! Aveam o mare pofta de bowling, asa ca nu am renuntat si m’am indreptat catre pista numarul 4, unde iar mi’am facut nervi, caci grupul de “pasarele galagioase” de la pista 3, aterizau din cand in cand si in calea mea, plus ca’mi luau cele 2 bile cu care ma intelegeam: nici usoare nici grele, tocmai perfecte pentru un strike sau un semistrike . Domnisoara care era cu ei tinea mortis sa’si invete prietenul sa calculeze punctajul, explicandu’i intr’una ce si cum se face. Se vroia experta tanara ( “-Te rog sa ma asculti, caci stiu ce spun, de patru ani joc bowling!). N’am inteles cum venea asta pentru ca arunca bila cu ambele maini! Himm… De ascultat, n’am ascultat’o evident, dar imi atragea atentia fara sa vreau, asa de pornita era! Tre’ sa mentionez ca pentru o gramada de bani dati ai posibilitatea de a vedea ca nu de fiecare data toate popicele sunt puse la loc, ca bilele nu se mai intorc decat dupa ce este solicitat domnul responsabil cu bunul mers al activitatii!

In fine, am plecat de la bowling, am aterizat la o masa unde am papat o salata inainte de film. Langa noi erau trei blonde, intretinute toate. Puteai observa doar daca le analizai culorile, briz briz’urile, pantalonii albi bagati in ghete negre, aurul de pe ele, machiajul strident, etc. Vorbeau despre un anume X, prietenul uneia dintre ele. Important de altfel personajul caci o putea ajuta si pe cealalta fara nici o problema sa iasa din impas! Despre ce impas era vorba, nu stiu si nici nu m’a interesat!

Filmul : Mad Money.

O comedie prostuta pentru oameni prostuti!

Obosita fiind imi doream sa vad o comedie usoara, care sa ma destinda. Dar nu mi’am dorit’o nici chiar atat de usoara!! M’au pacalit cu actritele principale, care mie’mi plac: Diane Keaton si Katie Holmes. In sala 20-30 oameni. Un scenariu de rahat, dar care se pare ca i’a ajutat pe cativa sa’si ridice stima de sine, anticipand cu voce tare scenele care oricum erau atat de evidente si de previzibile, glumite presarate ici si colo, 2 sau 3 mai amuzante, iar ca si glazura pentru aceasta minunata prajitura a fost rasul strident al domnitei de langa mine! In timp ce restul din sala radeau mai domolit, asta radea intr’un hal de’mi venea sa o dau cu capu’ de scaun, cel putin asta’mi imaginam, caci aveam timp sa’mi imaginez scene din filme cu actiune sau de groaza…nu mai aveam dispozitia pentru comedie! Asta a fost, ghinionul meu ca  donsoara respectiva era incantata de acel gen de glume!

Ajunsa acasa, am dormit ca un pruncusor, atat de relaxata eram! Inca doua seri ca asta si pot sa ma mut linistita la tara, caci din Romanica nu ma mut nici sa ma bati! E prea alandala viata aici ca sa te poti plictisi, iar eu urasc plictiseala!

Raeka