Despre criza…

Provin dintr-o familie săracă. Nu mă laud cu asta, dar nici nu pot s-o uit.

Mircea CărtărescuSursa: Mediafax
Una dintre cele mai persistente amintiri ale mele e despre părinţii mei care, seară de seară, timp de treizeci de ani, cât am locuit cu ei, făceau socoteala tuturor cheltuielilor de peste zi. Niciodată nu le ajungeau banii. În casă erau un singur salariu şi patru persoane.

Azi, părinţii mei trăiesc dintr-o singură pensie şi, credeţi-mă, nu dintre cele nesimţite. Eu însumi ştiu prea bine ce înseamnă sărăcia. Am cunoscut cozile şi frigul dinainte, am cunoscut inflaţia înnebunitoare de după. Timp de douăzeci de ani nu am câştigat nimic din scrisul meu, am trăit din salariul de profesor şi am susţinut din el o familie.

Cunosc şi eu socotelile de fiecare seară şi trasul de bani până la chenzină. E motivul pentru care n-am putut fi niciodată un om de dreapta sau, mai curând, am putut fi raţional, dar niciodată sufleteşte. Fără să fiu nici un om de stânga, ştiu de ce e nevoie de protecţie pentru cei slabi, cei fără noroc, fără şanse, pentru cei care nu fac faţă într-o lume a performanţei. Sunt la mijloc între cruzime şi populism, fără să ader nici la una, nici la alta. Nu pot aproba, deci, îngrozitorul sacrificiu care se cere astăzi compatrioţilor mei, chiar dacă mi se spune că e „răul cel mai mic”.

Nu pot înţelege de ce oamenii cei mai amârâţi din România de azi, cei cu viaţa cea mai năpăstuită, cu veniturile cele mai mici trebuie să-şi ia ultima bucată de pâine de la gură ca să salveze statul român. Mi se spune că statul român nu-i poate susţine, dar statul român uită să-mi explice cum se face că a tolerat, odată cu creşterea sărăciei generale, o creştere nemaiauzită a bogăţiei speciale. Nu mi se explică în ce fel am ajuns, în doar douăzeci de ani, o ţară de tip sud-american, în care câteva sute de familii posedă o bogăţie egală cu a sute de mii de alte familii.

Niciodată nu mi s-a explicat cum, prin ce mecanisme legale, a putut fi posibil să creşti ca venituri, în câţiva ani, de la zero lei şi zero bani, la miliarde. Prin ce forme legale, prin ce privatizări legale, prin ce licitaţii legale, de douăzeci de ani încoace, sub toate guvernările, fără excepţie, România a fost împărţită în câteva sute de bucăţi care-au fost dăruite câtorva sute de oameni?

Nu vreau să înţelegeţi că sunt adeptul „haiduciei” fiscale. Nu cer naţionalizări, confiscări şi deposedări de avere. Nu sunt anticapitalist şi ştiu că, în clasa de mijloc, există oameni care au câştigat cinstit, cu o risipă enormă de muncă şi inteligenţă, fiecare ban de care se bucură azi. Nu orice avere este însă sănătoasă, nu orice avere e sursă de bunăstare generală. Cele mai multe averi de la noi sunt obscene, maladive cumulări obţinute prin reţele subterane politico-economice. Ele nu îmbogăţesc, ci sărăcesc, secătuiesc statul de puterile sale, îi distrug sistemul judiciar, îl împotmolesc în corupţie.

Nu cer confiscarea , ci verificarea lor, elucidarea împrejurărilor în care câteva mii de oa meni au ajuns putred de bogaţi prin conspiraţie securistică, furt calificat şi trafic de influenţă. Clasa politică de la noi trebuie odată să înţeleagă că, sub oblăduirea ei, a apărut un stat al nedrep tăţii sociale, că impasul în care suntem azi i se datorează în întregime şi că e măcar în interesul ei, dacă nu al ţării, să schimbe starea de fapte. Căci un stat nedrept social şi fără respectul legilor va fi întotdeauna un stat instabil, primitiv, cu o clasă politică ameninţată. Un stat dispreţuit, pe drept cuvânt, de lumea civilizată.

Am mai spus-o: în România nu există, ca pretutindeni, corupţi, ci un sistem al corupţiei. Este mecanismul care produce sărăcia, conspiraţia care subminează statul. De aceea este monstruos şi nedrept să-i pedepseşti a doua oară pe cei săraci şi să te prefaci mai departe că nu-i vezi pe cei vinovaţi de sărăcia lor.

Nu este cinstit să tai un sfert din salariul unui medic sau al unui profesor, să ştirbeşti venitul, oricum insuficient, al unui pensionar ca să scoţi ţara din groapa de acum. Nu este nici eficient. Poate vom ieşi basma curată de data asta, dar vom cădea imediat în groapa următoare, căci statul român, aşa cum e el azi, nu poate să nu fie sărac.

Cu atât mai cinice, „ca râsul la mormânt” ar fi spus Eminescu, sunt exerciţiile de demagogie de pe canalele mercenare de televiziune, unde vezi zilnic mogulii plângând cu lacrimi de crocodil soarta celor pe care ei înşişi i-au adus în sapă de lemn, prin subminarea continuă a statului de drept. Niciodată hoţii n-au strigat mai tare „prindeţi hoţii!”

11 gânduri despre „Despre criza…

  1. Cat de adevarat!! Eu tare as vrea sa descopar cum dintr-o tara fara datorii in decembrie 1989 am ajuns o tara cu datorii de nu mai stim sa citim zerourile…..:(

  2. Amu’ , adevaru i ca lipsa de bani distruge multe relatii si oportunitati la nivel de individ, familie, comunitate, tara. Dar daca mai esti si sarac si si prost gestionat, atunci chiar e de jale. Acu 6-7 ani chiar credeam ca portocalii sunt alternativa la masinaria infernala pesedista. Nu sunt, din contra, s au transformat si ei ceea ce era pesedeul prin anii 2000. In rest, sa traim bine sau sa urim usor si repede. Pa

  3. Cu siguranta, daca scapam din rahatul asta, ne afundam in altul … asa ne-am obisnuit, asa ne place, sa traim de azi pe maine, vai de capul nostru.
    Ascultam intr-o zi in metrou doua femei trancanind descpre criza din Grecia si despre cat de „vai de capul lor sunt saracii greci” … Vai de capul lor? As spune: Vai de capul nostru ca tare tampiti mai suntem ca natie! Am ajuns sa-i plangem pe unii la care salariul minim pe economie este de 5-6 ori mai mare decat la noi …

  4. Nu stiu cum sa incep, probabil nu m-am priceput niciodata la inceputuri, in fine sa incercam ceva…. Lucrez in domeniul financiar de 10 ani mai exact la inceput doar Bursa de la Bucuresti, in urma cu un cu 2 ani de zile se spune ca am evoluat… Adica am trecut pe pieteinternationale unde este un infern in opinia mea, dar sa revenim, cert este ca daca intrebi pe cineva care este cu adevarat radacina crizei nimeni nu poate sa-ti spuna, probabil ca are sa zica cineva cate ceva cum ca s-au facut produse bursiere pe creanta si s-au tot vandut etc intr-un cuvant suprime, dar in opinia mea adevarul este mult mai crud, din punct de vedere financiar in opinia mea criza este indusa, este un adevarat razboi, nu vreau sa intru in detalii, dar luand ca studiu de caz Romania, aici totul a inceput cu o criza morala, cred ca in primul rand ne-am indreptat de la adevartele valori, am inlocuit firescul cu nefirescul. Suntem o natie in deriva, ca se pune in spatele saracilor saracia si jaful de pana acum, probabil ca asta inseamna normalitate in societatea actuala, dar sincer nici nu am vazut miscari masive de oameni care sa ceara o schimbare, care sa-si ceara drepturile, indiferenta ne caracterizeaza.

    personal consider ca ne meritam soarta.

  5. Eu una chiar nu mai stiu ce sa cred, ce sa spun, ce sa fac. Da, ai dreptate, totul porneste de la individ, iar daca majoritatea sunt neputiinciosi ca si mine…pana si speranta d’abia mai palpaie. Sunt prea mica si prea slaba pentru a face ceva. Oricum sunt in perioada in care am abandonat orice lupta..dar asta sunt doar eu…

  6. Eu cred ca te inseli…. Fiecare individ este puternic in felul lui, tocmai aici este problema se induce un sentiment de slabiciune la modul individual, dar este ca si in matematica minus cu minus da plus, important este ca individivizii sa-si canalizeze ” slabiciunile” pe cacelasi trend , iar forta de grup ca natiune sau popor cu siguranta este cel mai puternic instrument pentru a gestiona aceasta situatie.
    Deci cu siguranta esti o femeie puternica, tot ce pot este sa te rog sa nu te indoiesti niciodata de acest aspect, niciodata!!!

  7. Foarte adevărat.E păcat să iei de la gura unui sărac şi ultima bucăţică de pâine.Mi-a spus cineva o chestie care m-a mişcat:pensionarii,în piaţă îşi cumpără jumătate de kilogram de cartofi.Jumătate!Iar un kg costă 2 lei.Şi mi-e milă,pentru că oamenii ăia au muncit o viaţă întreagă şi nu merită ca acum la bătrâneţe să ţină cu dinţii de 1 leu..

  8. Intr’adevar, trist…foarte trist! Dar sa stam linistiti, vor rezolva situatia cei competenti! :)) Don’t worry (ca sa fac referire la un articol de al tau🙂
    O zi buna!

  9. Vedeti voi, problema este urmatoarea si cresterea TVA reprezinta cam acelasi lucru cu taierea pensiilor , numai ca acest TVA va lovi toate categoriile nu numai poensionari. In alta ordine de ideei , trebuiesc facute ajustari, dar concomitent cu aceste ajutari si masuri de relansare adica viziune de dezvoltare pe termen lung, ceea ce in opinia mea lipseste cu desavarsire. O strategie nationala de dezvoltare pe anumite segmente economice adica sa avem o directie ca sa parafrazez un mare si iubit conducator, sa nu mai mergem cu barca in deriva adica sa avem o carma. Ma rog dar dezvoltarea nu va exista pentru ca nu exista o strategie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s