Paradoxurile relationarii

Raeka

Raeka

De ce comunicarea adevarata e atat de fragila si dificila?
De ce uneori ne este asa de greu sa transmitem ce simtim sau ce gandim!?
De ce cuvintele noastre suna atat de false si lipsite de orice consistenta, de parca ar fi sparte, tocmai atunci cand ar fi trebuit sa aiba un impact rasunator!?
De ce atunci cand ne dorim cel mai mult ca cel de langa noi sa poata simti puterea trairilor noastre interioare, ne blocam si numai printr’o minune mesajul emis s’ar putea apropia de adevarata noastra traire?
De ce atitudinea – in momentele cele mai importante, contrazice frumusetea, puritatea si intensitatea sentimentelor !?
De ce uneori cand dorim sa ne apropiem mai mult, nu facem altceva decat sa ne indepartam in ciuda puternicei noastre dorinte de apropiere?
De ce trebuie sa asociem talentul actoricesc cu durata unei relatii?
De ce cei care sunt alaturi de tine de o viata intreaga, sunt cei care uneori te inteleg cel mai putin?
De ce persoanele iubite te ranesc cel mai mult!?

… pentru ca ne pasa!

Raeka

3 gânduri despre „Paradoxurile relationarii

  1. Ouff, pentru ca nu ne dam seama uneori de ce simte cel drag si pentru ca atunci cand constientizam de ce nu ai spus sau facut un lucru, ti ai fi dorit sa intorci timpul…constient sau nu…toti gresim…cu sau fara vointa!
    In oracolul din copilarie se obisnuia sa notam diferite poezii sau rime cu teme existentiale precum-”cel ce inceteaza sa ti mai fie prieten inseamna ca nu ti a fost niciodata”…cu timpul am invatat ca de multe ori cuvintele nu sunt de ajuns sa exprimam ce simtim si speram sa te simta cel drag…dar am mai invatat ca nimeni nu poate sa ti citeasca gandurile daca nu te faci inteles….paroxal, da..

    Draga mea, sunt aici pt tine oricand:)iar daca am gresit, sper sa ma poti ierta pt ca nu a fost intentionat si voi aveam grija pe viitor!

  2. @Sangerica himmm…ca tot ai adus vorba…am putea avea si urmatoarea varianta: impartim viata in doua mari perioade, trecerea dintre ele fiind difuza: mai intai ne pasa de cei de langa noi, apoi de noi…singuratatea e a doua frica imediat dupa moarte…iar atunci cand ne pasa de altii, grija pentru propria persoana nu prea dispare, e doar bine mascata.
    @Eea immm..daa…ar mai fi si:
    Ai grija de gandurile tale pentru ca se vor transforma in vorbe.
    Ai grija de vorbele tale pentru ca se vor transforma in fapte.
    Ai grija de faptele tale pentru ca se vor transforma in obiceiuri.
    Ai grija de obiceiurile tale pentru ca vor fi caracterul tau…
    Ai grija de caracterul tau pentru ca el va influenta destinul tau…viata ta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s