In amintirea lui Lassie

lassie
Au crescut sub ochii nostri. Au fost odata mici si dragalasi, d’abia puteau sa mearga, faceau pipi pe unde apucau si dai si sterge, boticul in pamant apoi nana cu ziarul la fundulet.
Cand s’au facut mai maricei, alt fel de probleme…acum erau nazdravani, latrau ca apucatii, rontaiau tot ce prindeau, apoi apareau certurile intre frati:
„Du’l tu acum caci eu l’am scos aseara!”
„Bai nene, nu vezi ca am treaba, scoate’l si tu ca nu mori!”
„Maaaaamaaa, nu vrea sa’l scoata afara!”
Intr’un final il scotea mama sau poate unul din cei doi frati, cel mai sufletist!🙂 zic eu care m’am tot aflat in postura asta.
Erau incantatoare acele dimineti, cand dupa o noapte partial dormita, te trezeai in mijlocul discursului asurzitor al cainelui care de altfel isi facea datoria, semnaliza cu mandrie vizita vreunu’i vecin! Acum…mi’e dor de acele dimineti!😦 N’am sa uit niciodata cum obisnuia ea sa intampine pe toata lumea, avea un fel unic de’as manifesta bucuria, scotea niste sunete inalte, se tot agita pe hol si nu se oprea decat la ceva timp dupa ce o mangaiai, vorbeai cu ea si ii acordai atentia cuvenita.
In parc era si mai amuzant, numai eu stiu de cate ori l’am pierdut pe al meu…noroc ca se intorcea singur caci altfel de mult era istorie! In schimb Lassie, educata, in lesa, ca orice collie respectat, era admirata si dragalasita de toata lumea. Avea si ea problema ei cu batul, te batea la cap cat stateai afara, fara vreo sansa de a purta o conversatie normala, te certa pana il aruncai din nou si tot asa!
Facea parte din familie: ne trezeam cu ea in pat, statea cu noi cat ne uitam la tv, papa in acc. timp cu noi, era acolo mereu si asa au trecut anii. Din pacate timpul s’a scurs si mai repede pentru ea, au aparut problemele specifice varstei inaintate, era babuta familiei, ingrijita ca atare.
Acum, cand s’a dus am plans, apoi am zambit aducandu’mi aminte de momentele frumoase…numai iubitorii acestor fiinte nevinovate ma pot intelege! Asta’i viata…buna, rea, dar pana la urma va fi prea scurta, va zic eu!🙂
Cu drag,
Raeka

9 gânduri despre „In amintirea lui Lassie

  1. A fost printesa noastra, pe care ne-o aducem aminte cu multa dragoste, asa cum am iubit-o cit a fost printre noi. De multe ori facea prostii care atunci ne mai enerva, acum ii ducem dorul si ne scapa o lacrima pe obraz.

  2. M ai facut sa plang,mi a fost tare draga desii nu am apucat sa o vad mai recent cand era babuta.Mi o aduc aminte cand era neastamparata si se bucura de fiecare data cand venea cineva in vizita. E dureros ca tb sa vina si timpul cand viata ia sf. fie om sau animal. imi va ramane in suflet

  3. cat va invidiez io pe voi, cei care aveti sau ati avut caini…
    io nu m’am bucurat decat de cei ai bunicilor, si ma bucur de ei cand ajung prin vizite…si ma mai bucur cand scap nemuscat de cainii din fata blocului…

    ca animale de casa, am avut doar papagali, 2 perusi si o nimfa…nimfa a dat coltu’ aseara…cand tocmai devenise si ea mai sociabila…sor’mea a plans, da’ maine se duce sa cumpere o nimfa noua si sper ca asta sa traiasca mai mult decat nimfa trecuta si ultimul perus (un drac impanat, care timp de 3 ani mi’a scos peri albi, fff salbatic, jucaus si zgomotos)…

    da’ as fi vrut mai mult un caine…eventual un rotweiller sa ma apere de cainii din fata blocului cand astia se reped catre mine…

  4. Ce’i aia nimfa!? Nimeni nu stie..mister total !
    Iar in legatura cu rotweiller’ul pot sa’ti spun ca n’ar fi fost asa de safe caci putea sari la beregata ta noapte cand dormeai in siguranta :))

  5. nimfa…e o specie de papagal, ce cu timpu’ poate invata sa vorbeasca, sa imite sunete si chestii d’astea…
    nu cred ca rotweilleru’ ar fi sarit la beregata mea…nu cred ca ii plac merele…mai ales alea ale lui adam, ca’s mai tari, sunt f zemoase si produc multa mizerie…😛

    auzi la ea…sa ma sperie ca ma mananca rotweilleru’ de viu…in somn…bineeeee😛

  6. nu mi-am imaginat cat o sa ne fie de greu in momentul cand ea nu va mai fi era ceva ce nu as fi crezut ca se poate intampla vreodata, am tendinta de a ma intoarce spre canapeaua unde statea si privea pe fiecare in parte sa ma uit la ea sa vad ce daca doarme dar cand vad locul gol imi dau seama ca ea nu mai e……..este foarte greu……….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s