Despre relatii si nu numai.

Cat de mult se poate schimba cineva in urma evenimentelor din viata lui, sau de ce nu a oamenilor din jurul lui !?
Bunatatea unui om nu merge mana in mana cu credinta. Credinta in Dzeu nu te face nici mai bun, nici mai rau decat altii. In schimb, Dzeu este explicatia pentru orice. D’asta cred majoritatea in el, pentru ca trebuie sa creada in ceva. In multele momente in care simtim ca nu avem control asupra vietii noastre, asupra unei situatii sau a alteia, s.a.m.d, trebuie sa avem siguranta ca exista o explicatie valabila, dincolo de intelegerea noastra, ca cineva sau ceva ne vegheaza, are grija de noi si ne scoate la liman de cate ori e nevoie! Sau nu…dar si pentru asta au gasit o explicatie: traim pentru a ne spala pacatele noastre sau ale altora, ne perpelim aici pe pamant pentru a ajunge in Rai, iar suferinta noastra este insignifianta pe langa patimile si caznele lui Isus.
Iar Biblia este o poveste frumoasa scrisa si citita de oameni pentru oameni. Oricum, e binevenita. Masele cum altfel ar putea fi controlate? Pe langa asta, pot spune ca pe masura ce trec secolele puterea ei este din ce in ce mai fada iar raul este prezent in oameni de la varste din ce in ce mai fragede si este folosit ca arma impotriva oricui, relatiile dintre oameni, popoare, natiuni, fiind tot mai deficitare si mai egoiste. Se contureaza din ce in ce mai clar viitorul sumbru pe care’l asteapta omenirea dar pe noi nu prea ne intereseaza, caci nu va avea cum sa ne afecteze. Inca mai sunt multi care totusi se gandesc la generatiile urmatoare, la copii lor, la copii copiilor, dar intr’o masura mult prea mica. Valorile nu mai sunt valori, notiunea de familie a devenit ceva ambiguu si efemer. Cuvinte ca intrajutorare, compasiune, toleranta si compromis, altruism sunt notiuni aproape uitate.
Nu stiu daca ati observat, din ce in ce mai multe proaspete mamici se gandesc sa’si creasca copii in spiritul competitiei, al luptei, al agresivitatii, al duritatii, toate acestea netinand cont de sexul copilului. Vor ca macar copii lor sa reuseasca in aceasta lume cruda, vor sa le furnizeze armele necesare luptei, o lupta care n’are nici un castigator in final, dar important e sa fii cat mai mult deasupra in tot acest timp.
Pana la urma, fiecare crede in ce vrea, dar mai important decat orice altceva e sa crezi in oameni si sa nu’ti pierzi speranta. Eu una apreciez persoanele importante din viata mea, persoane fara de care n’as fi fost asa cum sunt astazi. Toti oamenii cu care am avut o legatura mai puternica au contribuit la formarea mea…sau nu neaparat o legatura puternica, au fost cazuri in care drumurile s’au intersectat doar pentru putin timp, iar impactul a fost mare, persoana respectiva avand o personalitate puternica si interesanta sau doar o simpla idee venita la momentul potrivit, asimilata, imi poate schimba putin gandirea.
Uneori este atat de obositor si de greu sa vad cum pleaca din viata mea oameni dragi, oameni cu care am impartit multe si sa vad cum viata ii inlocuieste cu altii care umplu golul lasat de cei care au renuntat. Poate asa trebuie sa fie, nu stiu, doar ca ma gandesc la cum ar fi ca cei cu care am pornit la drum, sa fie acolo langa mine pana la capat…Ar fi ceva, altceva de fapt…dar n’am garantia ca va fi si bine. Nu m’am schimbat prea mult in ultimii ani, am aceleasi pretentii de la oameni, imi doresc acelasi gen de relatii interumane, sufar la fel de mult cand vad ca cer prea mult si ca iubirea mea este daunatoare…lor si implicit mie.
Tot la interese ajungem, atata timp cat exista interes exista si implicare, iar aceasta iti da senzatia de dragoste, iubire sau ce’o fi ea…atunci te gandesti: „Uite domnule ca’i pasa de mine daca a facut aia sau aialalta” DAR, daca o perioada acesta dispare (interesul), majoritatea renunta si nu se mai uita in urma, intervine nepasarea, fixatia pe moment face ravagii: „Chiar n’am nevoie de asa ceva…cate i’am acceptat si ea/el mi’a facut asa ceva, lasa ca nu mai ma intereseaza..uite ce bine ma simt cu x sau cu y..n’am nevoie de ea/el. sau ” Cate am facut eu pentru ea/el, cum isi permite sa’mi spuna ca nu’mi pasa!? Ee..lasa sa vada cum e…” astfel renuntand la ceva important cu foarte mare usurinta, cu puterea gandirii limitate pentru simtirea de moment, apoi stim cu totii ca e mult mai greu sa recuperezi o astfel de relatie caci si eu la randul meu gandesc: „Daca a renuntat asa de usor si daca nu a luptat pentru ceva ce ar fi trebuit sa fie important si nu a aratat ca i’ar fi foarte greu fara mine, atunci e momentul sa se termine aici. „. O relatie se poate termina din cele mai stupide motive, unse toate cu putin orgoliu, ca sa para totul foarte justificat. Putin trist este ca nu intotdeauna ceea ce gasesti e  mai potrivit pentru tine decat omul pe care l’ai avut…”noul” nu e neaparat mai bun!
Pierdem pe de o parte, castigam pe alta…intotdeauna a fost asa, dar din pacate intre astea doua a fost suferinta .
Viata e mult prea complicata pentru mine, dar ma descurc si eu cu ce am si cum pot… Pana la urma toate trec, totul se schimba si nimic nu ramane la fel!
Habar n’am ce vreau si ce spun aici asa ca…la revedere.

9 gânduri despre „Despre relatii si nu numai.

  1. Dupa mine este chiar imposibil sa devii mai bun fara sa crezi mai mult . Si cea mai flagranta contradictie e in a spune ca esti bun , dar nu crezi in Dumnezeu, fiindca numai atata timp cat va exista credinta in Dumnezeu va exista si bunatatea , iar bunatatea va afirma mereu credinta in Dumnezeu . Despre asta a vorbit marele Fiodor Mihailovici Dostoievski .

  2. „Declar dragostea fata de umanitate un lucru inadmisibil , necuviincios si absolut fara putinta fara credinta omului in nemurirea sufletului ” spune Ivan feodorovici si demonstreaza ca nu exista nimic care sa permita omului dragostea fata de aproape , nicio lege a naturii care sa impuna dragostea fata de umanitate.Iar daca aceasta dragoste a existat si exista si astazi se datoreaza exclusiv credintei omului in nemurirea sufletului.Daca omul l-ar desfiinta pe Dumnezeu atunci nu va mai exista nicio forta vitala pe pamant. atunci totul ar fi permis , iar legile morale ar trebui sa se schimbe locul lor fiind luat de altele opuse celor religioase.Atunci egoismul cel mai acut , dus pana la crima nu doar ca ar trebui permis , ci ar trebui recunoscut ca fiind o solutie inteligenta , singura si cea mai nobila dintre toate.Deci „daca nu exista dumnezeu , atunci nu exista nici virtute , si deci totul e permis” .Mi se pare o mare greseala sa nu recunosti bunatatea si dragostea fata de aproape ca fiind conscinte ale credintei omului in Dumnezeu , iar sa afirmi exact contrariu mi se pare deja unul dintre cele mai mari neadevaruri spuse vreodata

  3. As putea intelege ca tu esti bun doar pentru ca asa trebuie si pentru ca asa spune Dzeu ? Ce inseamna nemurirea sufletului pentru tine?Dupa cum spuneam, majoritatea actioneaza conform invataturilor bibliei, doar din frica. Asta’i rolul religiei, sa anuleze sau sa ascunda cumva raul din oameni. Eu sunt asa cum sunt pentru ca imi e mie bine asa, fac bine pentru ca asta ma face sa ma simt bine, nu sunt amorala si nici imorala…nu fac ceva doar pentru ca stiu ca acel ceva ar putea avea repercursiuni negative asupra mea. Dzeu e singura explicatie a ortodoxilor, Indra a indienilor, Budda a celor din estul Asiei, samd. Fiecare popor are cultura si credinta sa. Altii sunt adeptii teoriei lui Darwin. Cu totii suntem oameni construiti , in fond, in mod identic. Fiecare a fost invatat sau a fost liber sa’si gaseasca o explicatie pentru lumea asta. In fine…eu nu sunt sigura de nimic, stiu doar ca suntem produsul culturii si al societatii in care am crescut. Important pentru mine e ca eu iubesc…nu pot sa’i iubesc pe toti asa cum faci tu…nu pot sa’mi iubesc dusmanul sau pe cel care mi’a facut rau – asa cum zice Biblia, dar esential e ca pot iubi neconditionat! Majoritatea nu o fac.

  4. Cineva spune ca o mare idee :”l-ai lovit fiindca iti era frica , cu cat tie insuti iti era mai frica de el cu atat l-ai lovit mai tare” la care i se raspunde”dar oare l-a durut mai putin ?”Asa iti raspund si eu :oare te iubesc mai putin daca te iubesc fiindca trebuie ?Mie mi se pare o lipsa de logica sa spui ca iubesti fara sa crezi in nemurirea sufletului .Problema :cand incetezi a mai crede in Dumnezeu? atunci cand spui :nu mai cred in Dumnezeu si continui sa fii bun , sa iubesti ? Raspunsul meu , al marii literaturi ruse , al filozofie este altul :incetezi sa crezi in dumnezeu , sa fii ateu doar atunci cand traiesti dincolo de orice lege , cand „totul iti e permis „, si nemaiexistand Dumnezeu devii tu insuti Dumnezeu.

  5. Mi se pare ca e o diferenta intre a crede in Dumnezeu si a-L accepta pe Dumnezeu . ateu nu e accela care nu crede in Dumnezeu , ci mai degraba accela care nu il accepta pe Dumnezeu , CE inseamna sa spui ca nu crezi in Dumnezeu ? Inseamna sa spui ca nu exista Dumnezeu , dar deja i-ai pronuntat numele , ai numit connceptul , si odata numit conceptul exista .Inseamna sa spui ca nu exista cu a adevarat? Atunci inseamna ca nici noi nu existam cu adevarat . Dumnezeu exista si e adevarat , ateii o recunosc . Ei spun doar ca a murit . Si majoritatea ateilor accepta ca toata morala , toata etica , toate legile civile si morale isi au radacina in credinta omului in nemurirea sufletului .Altfel nu ar putea fi

  6. Inca ceva :si diavoloii cred in Dumnezeu „ei cred si se cutremura , caci au vazut pe Dumnezeu „, deci cred mai mult ca oamenii . Daca ar fi sa respectam invataturiele Bibliei doar din teama , cum spui tu am gasi fericirea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s