Toti oamenii sunt muritori – Simone De Beauvoir

Am reusit intr’un final sa termin si romanul asta. Mi’a placut, a fost pe gustul meu, desi am parcurs putin mai greu partile despre revolutii, razboaie sau revolte :)…ganditi’va ca au fost cateva avand in vedere ca prin toate astea a trecut un nemuritor. In fine, este un roman in care gasesti mai de toate: istorie dupa cum spuneam, dragoste, filosofie.

Am inteles destul de repede. Peste cateva zile am depasit un convoi de indieni care erau dusi spre mine; erau legati unul de altul, cu un lat petrecut in jurul gatului si marcati pe obraz cu un G imprimat cu fierul rosu’ puteau fi intre patru si cinci sute. Mergeau clatinandu’se, pareau sfarsiti. Spaniolii care ii incadrau ii manau inainte cu lovituri de bici. -Cand cad de oboseala pe drum, nici macar nu sunt dezlegati: pur si simplu li se reteaza capul.

Toti copiii se nasteau orbi si surzi si mureau dupa cateva saptamani.

-Vedeti, imi spuse tanarul meu ghid. Vedeti ce au facut din oamenii neamului meu?

Pentru prima data, glasul impasibil tremura si, la lumina tortei, i’am vazut ochii plini de lacrimi. In galeriile intunecoase muncea un popor intreg, care nu mai era popor de oameni, ci de larve; nu mai aveau nici carne, nici membre, pielea lor maronie atarna pe oasele care pareau sfaramicioase ca lemnul uscat; nu mai aveau privire si nu pareau sa auda nimic, loveau in peretele de stanca cu gesturi de masini automate; uneori, fara murmur, unul dintre aceste schelete negre se prabusea pe jos si era batut cu biciul sau cu drugi de fier; daca nu se ridica destul de repede, era ucis. Timp de peste cincisprezece ore in fiecare zi scurmau peretele galeriei si li se dadea de mancare doar putina paine facuta din radacini pisate. Nici unul dintre ei nu traia mai mult de trei ani.

Distrusesem o lume si o distrusesem pentru nimic.”

Toate se invart in jurul nemuririi. Nu cred ca exista om care sa nu se fi gandit macar o data la cum ar fi daca… Nemurirea, la o prima analiza, s’ar parea ca ar aduce putere si fericire, dar o eternitate inseamna plictiseala, monotonie si foarte multa singuratate. Esti prins intr’o lume care nu mai are nimic nou de oferit, de iubit nu mai poti iubi, de trait nu mai poti trai.

„Acum toate florile incepeau sa se asemene, nuantele cerului se amestecau, si zilele nu vor mai avea decat o singura culoare: culoarea indiferentei.”

 

Toate isi au rostul lor pe aceasta lume. Nu e bine sa intervenim in lucrul creatorului. Suntem ce trebuie sa fim. Regine, unul din personajele principale, este o tanara si ambitioasa actrita dornica sa cucereasca Parisul, dar totodata e nemultumita de viata ei, constienta fiind de insignifianta si efemeritatea ei. Isi doreste atentie, iubire si faima. In aceste conditii il intalneste pe Fosca, un barbat straniu care pretinde ca a dormit 60 de ani, dezinteresat de absolut tot ce’i lumesc.

Venit de la ospiciu, considerat nebun, el era de fapt nemuritor. Incercand sa se vindece prin el, actrita renunta la cariera si la prieteni,  fiind fascinata de Fosca, acesta fiind mai aproape de trairile ei interioare, dar intr-o zi nemuritorul o abandoneaza, iar ea se trezeste din nou singura cu temerile si fricile ei. 

Ramase mult timp nemiscata, lipita de trupul acela apropiat si misterios, trupul acela viu pe care timpul nu lasa urma. Apoi ridica ochii, il privi cu groaza, cu speranta:

-Scapa’ma, ii spuse. Scapa’ma de moarte.

A ! rosti el cu inflacarare, dumneata trebuie sa ma scapi.

Prinse capul Reginei in maini; o privi atat de intens de parca ar fi vrut sa’i smulga sufletul:

-Scapa’ma de noapte si de nepasare, spuse el. Fa in asa fel incat sa te iubesc si sa existi intre toate celelalte femei. Atunci lumea isi va regasi forma. Vor exista lacrimi, zambete, asteptari, spaime. Voi fi un om viu.”

………………………………………………………….

El disparuse, dar ea ramanea sa cum o facuse el: un fir de iarba, o musculita, o furnica, un strop de spuma„.

LIFE IS THE GAME THAT MUST BE PLAYED!

E atat de scurta…

7 gânduri despre „Toti oamenii sunt muritori – Simone De Beauvoir

  1. Intr-adevar merita sa fie comentat romanul.este placut si iti da liber imaginatiei,te pune pe ganduri si iti poate oferi o alta perspectiva asupra vietii,asupra fiecarei clipe. frumoasa aprecierea ta.bravo.:)

  2. draguta descriere. insa ai facut totul sa para un roman de dragoste aceasta intreaga opera lui Simone De Beauvoir.asta mi se pare ca totusi l-a adus pe o oarecare trecere inspre absolutismul gandirii sale. inca o data, buna prezentare Raeka

  3. Am început și eu acest roman. Sunt undeva la jumătate. E bun și chiar îmi plac părțile despre războaie și revoluții, este foarte exact din puncl ăssta de vedere, imposibil de dovedit că Fosca nu a jucat cu adevărat un rol în Istoria omenirii.

    Unii zic cu tristețe că viața este scurtă, alții glumesc că este cel mai îndelungată activitate a noastră.
    Personal, cred că viața fiecăruia este o poveste. Și e de datoria fiecăruia să scrie una cât mai bună.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s