Barajul Vidraru / Bungee Jumping / Transfagarasan

„Absolutul motaie in pietre, respira in plante, se misca in animale si trezeste in oameni.”

Anul asta am fost pentru a doua oara la barajul Vidraru. Prima oara a fost in generala, cand cu totii stim ca una din excursii era neaparat la Vidraru. Nu’mi aminteam decat tunelul, barajul si faptul ca mi se infundau urechile.🙂
Cine zice ca avem o tara de tot rahatul este un mare dobitoc! Eee…stie el ce stie – dobitocul🙂 cand spune asta, dar nu stie sa se exprime cum trebuie. Vorba Cristinei : ” Avem o tara frumoasa, pacat ca’i populata!”🙂

Multe peisaje si locuri din tara asta sunt de vis! Toata fiinta’ti freamata si parca vrei sa tipi, sa urli de fericire. Cat am stat in zona aia parca eram beata …de fericire evident. Am avut o stare de euforie aproape permanenta. Am uitat de tot si de toate. Griji…ce erau alea!? Servici, probleme…uitate! Ganduri negre!?? Poate doar ganduri, negre nu erau decat tunelurile!🙂 Pluteam…

Pe Transfagarasean pana la Balea Lac, mergand pe serpentinele periculoase, l’am reinviat pentru cateva clipe pe Ceausescu. O fi fost el un dictator comunist dar macar a facut niste lucruri exceptionale (bine…vai de saracii oameni care au lucrat pt el, dar nu despre asta e vorba). A durat ani de zile constructia lor, dar vor dainui inca multi ani de acum incolo. Frumuseti nepieritoare. S’au bucurat parintii nostrii de ele, noi, copii nostri si tot asa.

O poza, doua ca si amintire, apoi cate ceva despre bungee jumping.

Mi’a atras atentia cand eram la Vidraru, apoi am facut ceva cercetari si uite ce am aflat:

Cum s-a ajuns la sariturile cu bungee?

Sariturile gen bungee jumping constituiau un ritual prin care se testa barbatia la triburile bastinase din insulele oceanului Pacific. Toti tinerii tribului trebuia sa treaca testul acesta de barbatie pentru a putea intra in randul barbatilor. Se construia mai intai un turn cu inaltimea de 100 de picioare. Apoi, doua liane erau legate de gleznele saritorului si apoi, urma saritura.

Bungee, care este un termen de argou britanic pentru `cauciuc indian`.
In 1977, mai exact pe 1 aprilie, patru membri ai Clubului de Sporturi Periculoase ai Universitatii din Oxford, au efectuat prima saritura moderna Bungee-Jumping. Ei au sarit de pe podul Clifton, pod ce are o inaltime de 250 de picoare. Numai in anii `80 acesta a devenit sport si afacere.

Este bungee jumpingul un sport periculos?

Statistic vorbind, o saritura este la fel de periculoasa ca a merge 200 de kilometri cu masina (cam o sansa la doua milioane, de a muri). Pana acum au avut loc milioane de sarituri si sunt inregistrate foarte putine accidente. Aproape toate accidentele au avut loc din cauza ca franghia nu a fost bine prinsa de saritor sau de platforma.

Practicarea acestui sport presupune foarte mult curaj, rezistenta fizica si psihica si nu in ultimul rind vointa.

Din punct de vedere medical este interzis bungee jumping-ul persoanelor care au probleme cu inima, sufera de afectiuni ale oaselor, muschilor si ochilor sau ale sistemului nervos.

Senzatii:
„Sfecla ţeapănă, curu’ drept, cracii lipiţi. Gata, frate, acu’ dai de dreacuuu!”, tună instructorul. Cu un nod în gât, „victima” stă cocoţata deasupra barajului Vidraru, pe platforma de bungee jumping, a doua ca înălţime din Europa. Omul s-a făcut mic, mic şi e verde la faţă. Jos se cască 166 de metri de hău, iar mai sus, la picioarele lui, copiii, nevasta şi restul rubedeniilor îl imploră s-o lase baltă… poate se rupe coarda, poate-i plesneşte inima, poate-i rămân creierii pe baraj.
Soţia s-a retras doi paşi mai încolo; nu poate să-şi vadă bărbatul omorându-se în direct. Pe baraj s-au strâns vreo 100 de spectatori. Se fac ultimele pregătiri. „Poţi să sari în două feluri – ori flexezi braţele, ori le deschizi şi zbori aşa, drept ca o scândură, musai cu capu-n jos”, îi urlă Mihai Mândreanu, instructorul. Când auzi „scândură”, te gândeşti la sicriu. „Buhuhu, ăsta parcă e diavol”, se zburleşte lumea. Se murmură cuvintele „colivă” şi „ficaţi”.
Încă puţin până la salt. „Diavolul” urlă din nou. „Şi să-ţi intre bine la căpăţână: nici mort nu atingi coarda şi, la recul, capul la cutie, acoperit cu amândouă braţele. La recul o să fie ca la cutremur, unul mare şi două, trei replici mai mici. Hai, mai în faţă pe platformă, pâş, pâş, pâş”. Aurel pare nefiresc de calm. Trebuie să facă saltul ăsta tocmai ca să-şi spargă ghinioanele de-o viaţă.
Mai are câteva secunde. Adrenalina creşte, nu mai respiră nimeni, tânărul întinde braţele, priveşte ca sinucigaşii, „diavolul” îi urlă-n urechi „treeei, doooi, unuu!”…şi Aurel sare-n hău, cu capu-n jos. Se ţipă în cor – şi săritor, şi instructor, şi nevastă şi toată lumea. Rudele şi-au acoperit ochii („se face praf, se duce”). „Zboarăăăă… gata, ai scăpat!”, răcneşte Mihai, de pe platformă. Asistenţa respiră din nou. Tânărul a ajuns jos şi se zbate în coardă ca mingea, la vreo 30 de metri de sol. Rudele se reped pe buza barajului, dar, în loc de Aurel, se vede, aşa, un gândac minuscul.
100 de euro, ca să-ţi simţi toate oasele pârâind.
„Am ţinut ochii deschişi tot timpul, să văd cum se apropie pământul. Mi-am auzit toate oasele pârâind”, zice Aurel, cules de jos de doi jandarmi. A călcat pământul euforic, ziceai că e drogat, râd jandarmii. „La recul, senzaţia a fost că mi s-au împrăştiat toate organele. E nebuneala aia, când dă coarda cu tine şi nu mai ştii când te urcă şi când te coboară. Nu mai ştii care e cerul. Când am atins din nou pământul, m-a încercat regretul că totul s-a terminat. Mâine o să fac febră musculară şi … cred că am mai crescut şi un centimetru”, spune tânărul. Bungee schimbă ceva în tine, după salt poţi să dărâmi şi munţii. Nimic nu te mai sperie. „Mai demult, am mai sărit şi de pe platforma de la Râşnov, şi de pe macara. Şi după ultima săritură am reuşit să închei un contract dificil, pe care mi-l dorisem mult să-l obţin”, zice. Are motive serioase să se arunce-n cap: la şapte ani era să moară înecat, la 22 – să-l omoare o maşină, la 24, l-a târât tramvaiul o sută de metri, la 26, a dat iar maşina peste el, iar la 28 s-a hotărât să se arunce singur de pe macara, de la 45 de metri, tot cu capu-n jos, cu coarda elastică.
Urmezi orbeşte instrucţiunile, fără să pui una la îndoială. Dacă nu, rişti să te faci praf. Femeilor le vine greu să respecte toate regulile, de aia uneori o şi păţesc: una s-a ţinut de coardă şi s-a ales cu palma sfâşiată, de i-au rămas bucăţele de muşchi pe elastic, până la os. Alta a făcut la fel şi era gata să o strângă coarda de gât, iar ultimei i-a fost atât de teamă să sară, încât a rămas suspendată în aer, cu o mână lipită de platformă şi cu cealaltă de funie.

Dar există şi un mic secret bungee, zice Mihai. „Ăla că e musai să sari la unu”. De când s-a deschis platforma, au sărit zeci de tineri. Unii vin hotărâţi să zboare, dar când se văd legaţi la picioare, dau înapoi. Cine n-a sărit la unu, nu mai sare niciodată. „Am avut un băiat pe care l-a părăsit prietena pe baraj, că n-a avut curaj să sară. Înainte sărise ea… Altul a stat o oră jumate pe platformă şi tot n-a sărit. Întâi a zis că sare după ce fumează. I-am adus ţigara băiatului. După aia a cerut apă. Am fugit să-i aducem şi apă, numai să sară odată. Apoi a zis că e prea cald, că bate vântul. La final, cică gata, la ora 6 fix el sare. Când ne-am uitat la ceas, era cinci jumate”. Toată viaţa, Mihai a făcut alpinism utilitar şi din ‘99 a adus bungee jumpingul în România. A avut multe meciuri cu autorităţile, ca să poată deschide instalaţia de la Vidraru şi cea de la Râşnov, dar acum le caută cumpărători. Prea e mare responsabilitatea!

Interesant, nu!? Daca nu as fi avut problema cu inima, m’ar fi tentat🙂 Dar in conditiile astea nu’mi ramane decat sa fac bungee jumping prin altii! Nu ca ar fi singurul lucru pe care’l traiesc prin altii.

Termin cu acelasi citat superb:

„Absolutul motaie in pietre, respira in plante, se misca in animale si trezeste in oameni.”

Ma opresc aici cu pozele, caci daca ar fi dupa mine as pune toate pozele pe care le’am facut.

Raeka

16 gânduri despre „Barajul Vidraru / Bungee Jumping / Transfagarasan

  1. vreau si eo neaparat sa sar:(((@!!!!sunt fascinat…sunt din bucuresti si nu stiam pe unde sa gasesc si eo asa ceva….idu meu e ady_sefu17 daca vrea careva sa imi zica ceva..

  2. Asa e…o nebunie! De mult timp vreau sa ajung in Sibiu, dar de fiecare data a intervenit vreun motiv sau altul si n’am reusit! Dar vara asta sper sa nu il ratez!

  3. Merci frumos pt apreciere. Ma bucur de fiecare data cand aud, caci insemna ca mai exista cativa ca mine🙂. In privinta „saritului in gol” esti norocos dragul meu. Imi place ca stii sa iei ce’ti ofera viata mai frumos (caci presupun ca nu te limitezi doar la bungee)!
    Te pup si te mai astept!
    P.S.: Am 30.

  4. Esti tare de tot.Am fost saptamana trecuta si am asistat la o „tentativa” de sinucidere. Am ramas socati eu si sotul meu. Am vazut o fata care a sarit . Se numea Luana sau ceva de genul asta.Deja ai spus tot despre personalitatea ta daca ai curaj sa sari de la 166 de metri. Si mai dai si bani pentru asta:))Faza cu ‘am mai crescut 1 cm’ e tare de tot. Am ras de ma doare burta. Cum spunea sotul meu e frumoasa combinatia de culori: albastru-verde, albastru verde(vezi cand cerul cand pamantul sau iarba). Cine are curaj bravo lor . Sunt lucruri in viata care ne ajuta sa ne intarim caracterul.Acesta este unul dintre ele.Curaj fratilor!!!!!!! E super!!!! Felicitari pentru aceste descrieri Raeka si asteptam un filmulet cu urmatoarea saritura. bafta.

  5. Pingback: Transfagarasan 2009 / Top Gear « Raeka

  6. Felicitari pentru descriere.Nici macar un film nu ar putea reda elementele ce se inlantuie in momentul in care cineva sare in gol de pe instalatia de bunglee jumping de la Barajul Vidraru si atmosfera inconjuratoare,simtamintele saritorului inainte si dupa,precum si cele ale asistentei. Tu ai facut-o excelent.

  7. Intentia mea a fost sa adun mai multe date, pareri, impresii, in acelasi post, nu mi’am insusit partea aceea a textului, spunand : „Mi’a atras atentia cand eram la Vidraru, apoi am facut ceva cercetari si uite ce am aflat:”
    Acum imi dau seama ca se poate interpreta, insa chiar nu mi’am batut capul cu asta. Am cautat pe net despre si am postat, nu m’am uitat dupa sursa, dar de obicei specific asta, daca te consoleaza cu ceva. Te poti uita la ultimile articole…toate sunt copy paste…n’am mai avut chef de scris, din pacate…

    O zi buna, straine!

  8. mmmda frumoasa poveste ai realizat tu aiki….bine….eu am sarit acum o luna de pe vidraru,adevarat te incearca emotii nemaicunoscute pana atunci…dar nu e kiar asa..:))
    nu faci febra,nu iti auzi oasele paraind…:)) nu ai cum crede-ma..nu simti nimic in secundele alea,doar gandesti si atat..nu poti reactiona in nici un fel,de fapt cel mai bine e sa nu o faci,sa stai acolo mic mic mic si sa astepti..
    :)) eu zic ca se merita macar o data sau cel mult de trei ori…sau de patru??ma rog…la final nu iti mai pare rau nici de bani,kiar daca e o suma frumoasa la mijloc..

    bafta.:P

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s