Batranul nostru Natzi

E frumos, destept si scump! E Natzi, cel umblat prin tari straine. Hai sa va spun mica lui poveste:
8 ani de zile a trait langa stapanii lui. Ei au plecat anul asta in Grecia definitiv. L’au luat si pe el, i’au facut pasaport, i’au implantat si microcip dar din nu’s ce motive, n’au putut sa il tina acolo, asa ca l’au abandonat in fata blocului unde a trait atatia ani. Cateva zile a stat acolo in scara, plangand si urland dupa stapanii lui. Un suflet bun, Bogdanel(un amic de’al nostru) a facut tot ce a putut pentru a’l ajuta. N’avea cum sa il tina in casa caci el mai avea un caine care nu se intelegea cu Natzi, baieti fiind amandoi.
Maxutu’ nostru de la mamaie a murit tot anul asta. Am zis sa incercam sa il tinem la mine la tara, sa stea cu mamaie, sa isi tina de urat unul altuia. Inceputul a fost fooooaaarte greu pentru amandoi.
Natzi plangea si suspina de ti se rupea sufletul. Nu manca, nu vroia nimic, ii citeai durerea si disperarea in ochisori. El fiind obisnuit cu „familia” lui acum ii era foarte greu. Unde mai pui ca era invatat sa aiba multe persoane pe langa el, iar acum era singur intr’o curte aproape pustie. Trist, asa de trist! Am crezut ca va muri…
Mamaie nu il suporta caci i’ar fi putut periclita viata pisoiului ei preferat. Vroia sa il tina numai in lant, lucru cu care n’am fost sub nici o forma de acord. Nu suport ideea de a tine o fiinta legata. Aia nu e viata pentru ei. Cateii ar trebui sa aiba libertate maxima pe cat se poate. Trebuie sa ne gandim si la ei, sa nu privim lucrurile numai din punctul nostru de vedere (aici fac referire si la cei care tin in apartament catei mari sau rase care au nevoie de miscare multa) Cateii nu sunt facuti pentru a sta toata ziua inchisi si a iesi doar pt un mic pipilica 5 minute.
In fine, ideea e ca Natzi al nostru s’a obisnuit cu noi. La inceput ma ducem mai des pe la el, vorbeam cu el, il mangaiam, ii faceam masaj, ii dadeam bunataturi, ii aratam ca nu e singur si ca sunt oameni care tin la el. Acum nu mai plange si se bucura extrem de mult de cate ori ne vede. E atat de cuminte, destept si educat incat imi vine sa il pup tot timpul.
L’am surprins in poze in momentele in care sta langa mine, eu sprijinindu’mi picioarele pe el uneori🙂, alteori sta putin mai departe in gradina, la umbra.

Ce vina a avut el!? Nici una, asta i’a fost soarta!

Raeka

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s