Eternul sot – Dostoievski

Imaginea sotului...etern!

Imaginea sotului...etern!


Am terminat intr-un final aceasta povestire. Nu mi-a placut prea mult. Am terminat-o doar pentru a o termina. Dar cine stie, poate nu sunt eu la nivelul potrivit pentru a il gusta pe Dostoievski..himm!
La prima vedere, acţiunea lasă de dorit, oricât de mult ar încerca editura să îi demonstreze calităţile de bestseller caracterizat prin „adevăr, iubire şi soartă”.
Primul personaj care apare la rampă este Velceaninov, un adevărat Don Juan în vremea tinereţii, un personaj dilematic, principala cauză a nefericirii sale fiind ipohondria: „Să admitem că sunt un ipohondru, şi fac din ţânţar armăsar…”. Om fără pasiuni şi fără prieteni, Velceaninov îşi consumă întreaga energie pentru câştigarea unui proces alături de avocatul său incompetent, dar, fireşte, bine plătit.
Monotonia lui Velceaninov îi este spulberată de apariţia unui „armăsar cu doliu la pălărie”, Trusoţki. Velceaninov trece prin anumite stări contradictorii privind prezenţa lui Trusoţki.
La început el trăieşte un fel aparte de antipatie pentru Trusotki. Simţurile sunt amplificate la maximum, senzaţiile sunt de o intensitate vecină cu indignarea: „Să-l ia dracu’! (…) Canalia, nu cumva mă spionează?! (…) Iar m-apucă! Iar mă gîndesc la el! Ce dracu’ oi fi avînd cu privirea lui? Te pomeneşti că n-am să mai pot trăi fără acest ticălos!”. În faza a doua apar remuşcările: „Şi în definitiv de ce îl fac canalie? Poate-i un om foarte cumsecade. N-are, ce-i drept, o figură plăcută, deşi nu găseşti nimic urât în ea”.
Dupa cateva pagini ne dam seama ca cei doi s-au cunoscut in urma cu 9 ani, in orasul T.
Pavel Pavlovici Trusoţki, soţul înşelat al defunctei Nataliei Vasilievna şi tatăl Lizei, se reintalneste cu amantul răposatei şi tatăl biologic al Lizei, Alexei Ivanovici Velceaninov.
Pavel Pavlovici apare in peisaj pentru a incerca sa se razbune pe fostul amant, tentativa nereusita care il duce din nou in starea sa normala, aceea de SOT ETERN.

Raeka

21 de gânduri despre „Eternul sot – Dostoievski

  1. Buna! Am gasit intamplator post-ul acesta si mi-a atras atentia.
    In primul rand, ai spus ca actiunea lasa de dorit. Asta pentru ca nu actiunea e pe primul loc, este vorba de un roman psihologic. Apar doua tipologii, sotul etern si amantul etern, surprinse inca de la inceput intr-o stare nespecifica lor, motiv pentru care pe parcurs trec prin diferite schimbari doar pentru a ajunge la starea lor normala fara de care cei doi nu ar mai insemna nimic ca oameni. La inceput sunt legati de existenta Lizei, dar cand aceasta moare este evident faptul ca adevaratul scop al intalnirii lor este de a se ajuta unul pe altul. Trusotki nu poate reveni la starea lui normala atata timp cat exista Liza, iar dupa ce dorinta ii este implinita, el este cel care il impulsioneaza pe Velceaninov sa-si reia vechile obiceiuri prin vizita la logodnica sa de 15 ani.
    Eu asta am inteles din roman. Doi oameni care incearca sa isi recapete modul vechi de existenta si care nici macar nu isi dau seama daca ceea ce ii leaga este ura sau intelegere. E un fel de „scopul scuza mijloacele”…
    Sper ca am fost de ajutor. Oricum, in sfarsit am gasit pe cineva care a citit romanul acesta.🙂

  2. Multumesc pentru comentariu. Ai dreptate dar eu cand am spus ca actiunea lasa de dorit, nu contestam faptul ca e un roman psihologic. Ideea a fost interesanta, intr’adevar. Mi’as fi dorit sa fie captivant..intr’un fel sau altul!Nu m’a facut sa nu pot lasa cartea din mana. :)Poate n’am avut starea necesara, habar n’am!
    O alta idee interesanta este in cartea pe care o citesc acum: „Toti oamenii sunt muritori!”- Simone De Beauvoir. Sunt pe la jumate’. Ai citit’o?

  3. Nu, nu am citit-o. Cred ca stiu in mare despre ce e vorba, o am in biblioteca.
    Acum ma pregatesc sa citesc Idiotul tot de Dostoievski. Ieri am terminat Jucatorul. Ti-o recomand. Aici actiunea e antrenanta si captiveaza de la inceput. Mi-a placut la nebunie. Momentan sunt pe Dostoievski… atat cat pot. Ma pregatesc pentru facultate.🙂

  4. P.S.:Esti pe cale de disparitie.
    M’ai surprins intr’un mod foarte placut: ai terminat liceul si inca citesti🙂 si asta nu pentru ca te obliga cineva..sper :)))
    Tine’o tot asa. Te pup.

  5. Aaa… cand am spus ca ma pregatesc pentru facultate, ma refeream pentru anul 2 de facultate. Vom avea un curs special despre Dostoievski si vreau sa ma duc pregatita. Cine stie, poate accepta proful sa-mi dau licenta la el.😀
    Citesc de placere, toata viata voi citi, poate voi si scrie. Faptul ca sunt pe cale de disparitie… e foarte mare pacat. Mai ales cand vad ca la specializarea de Literatura Universala, unde sunt eu, pe langa faptul ca sunt putini studenti, nici aceia nu citesc. E ciudat sa faci o facultate din lipsa de inspiratie, fiindca majoritatea colegilor mei nu au nici o legatura cu literatura.
    Tu la ce facultate esti?
    Pe curand!

  6. se tot vorbeste ca dostoievski ar fi un psiholog in roman . s-a vorbit si in epoca , dar el nu a acceptat , spunand:”spun ca as fi psiholog , dar nu-i asa .eu vreau sa gasesc omul din om „

  7. E prima carte scrisa de F.D. pe care am citit’o si pentru o perioada lunga va fi si ultima asta pentru ca nu mi’a placut. Dupa cum spuneam si la inceput, am incercat caci este un mare scriitor si foarte apreciat, dar poate nu sunt la nivelul ala..cert e ca nu l’am gustat. Dupa cum ai observat aici scriu despre cartile pe care le citesc, indiferent daca’i F.D. sau Oscar si Tanti Roz.

  8. Idiotul este romanul in care dostoievski vorbeste despre principiile estetice.Frumosul absolut este Hristos , iar Sfanta Evanghelie dupa Ioan vorbeste despre minunea aparitie frumosului absolut

  9. „Sotul etern „este un roman mic fiindca nu pune problema credintei in Dumnezeu .Eu , am spus ca il vad ca o lamurire la marele roman precedent-Idiotul

  10. literatura rusa e ca un aizberg😮 mica parte e la nivelul marii ;acolo se situeaza lev nikolaevici tolstoi in prima parte a creatie , nikolai vasilievici gogol , lemontov, anton pavlovici cehov ……….In partea de sub nivelul marii-in subterana- , cea mai importanta se situeaza feodor mihailovici dostoievski .subterana e sufletul omului.

  11. Tocmai am terminat de citit cartea si pot spune ca per total mi-a placut, insa daca ar fi sa spun ce mi-a placut as avea de facut numai reprosuri.Banuiesc ca nici eu nu am atins nivelul ala de inteligenta(cultura, maturitate, experienta, etc.) incat sa-l inteleg pe Dostoievski.

  12. eu am citit romanul acesta cu aprox 1 an in urma insa nu stiu cum se explica faptu ca am uitat de el, poate din cauza ca am citit mai mult noaptea si eram cu mintea tulbure…. (nu exclud prostia mea🙂 ) da oricum mi se pare straniu🙂
    Mi-am adus aminte abia dupa ce am citi 1 pagina
    Oricum am vru sa zic ca nu m-a impresionat deloc
    In schimb IDIOTUL e cel mai tare roman pe care l-am citit vreodata!

  13. Ptr….? Imi plac comentariile tale cu privire la Dostoievski si alti scriitori rusi. Am insa, o nelamurire cu privire la afirmatia ta, cum ca „Sotul etern “este un roman mic fiindca nu pune problema credintei in Dumnezeu” . Ce te face sa spui asta? As fi curioasa sa vad, cum vezi tu. Asta bineinteles, daca nu te deranjeaza.

  14. Chiar daca e veche aceasta discutie, m-am gandit ca, cine stie, poate lumea se va uita pe acest blog si imi va observa comentariul. Din punctul meu de vedere, cine vrea sa se apuce de Dostoievski, trebuie sa inceapa cu ”Crima si pedeapsa”. Este cea mai usoara, din ce am citit eu pana acum, adica 4 romane de-ale lui Dostoievski si, ca o mica paranteza, am 14 ani :)) Intr-adevar, cititorii au ajuns sa fie foarte putini in zilele noastre, probabil sunt de vina si cartile care se promoveaza acum. Subiectele abordate de scriitorii din ziua de azi sunt tratate superficial, sa nu mai spun ca sunt si foarte ”nasoale”. Luam exemplu ”50 shades of Grey”. Cand a aparut cartea, toate prietenele mele erau foarte nerabdatoare sa o citeasca pentru ca, bineinteles, era o carte cu un subiect putin cam ”deocheat”. Sa nu mai spun despre toata acea ”nebunie” care a fost cand a aparut si filmul. Ma rog, nu sunt in masura sa judec cartea, eu, care am o experienta minima in acest domeniu, al scrierii.
    Prin citit te ”cresti” singur, cel putin eu asa am facut. Cand am citit prima oara Dostoievski, ca despre el este vorba, am ramas perplexa. M-am indragostit pe loc de modul sau de a scrie, chit ca era destul de complicat pentru varsta mea. Atunci mi-am dezvoltat vocabular, si a fost bine, dar si rau, fiindca mi-a fost anulat un subiect la olimpiada, in care trebuia sa facem o compunere, fiindca am avut niste cuvinte ”prea mari pentru varsta mea”.
    Deci, ca un mic sfat, cititi, dar nu articolele de pe Facebook, ci o carte!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s