Stupida intrebare: „De ce mi se intampla tocmai mie!?”

Oricat m’ar fi convins experienta ca’s diferita de restul celor din jurul meu, din cand in cand ma trezesc reactionand exact ca ei! Nu mai departe de saptamana trecuta am facut ceva condamnabil, ceva pentru care as fi bagat mana in foc ca nu as face. Ceva dezgustator, nedemn de rolul pe care pretindeam ca’l joc foarte bine pe scena vietii. De fapt meritul nu este pe de’a’ntregul al meu. In mare parte ii apartine marelui regizor care a considerat ca sunt compatibila cu acest rol. Se mai intampla sa am si scapari. Aici fac referire la „boacana” de saptamana trecuta, dar eu m’am iertat si asta’i un lucru extraordinar: sa poti sa te ierti tu pe tine! E primul pas spre linistea interioara, spre impacarea cu sine, spre acceptare!

In viata sentimentala, dupa ani de experienta, regasesc greseli importante pe care le faceam si in primele relatii! Nu e ciudat!? Se spune ca invatam din greseli. Invatam , invatam ca ASTA este o GRESEALA, dar acest lucru nu inseamna neaparat si ca nu o vom mai repeta. E o mare diferenta!

Ok, in general nu fac o greseala de doua ori, dar cand vine vorba de „marile mele legaturi afective” zici ca’s dusmanul meu cel mai mare.

N’am inteles niciodata si nici nu cred ca voi intelege cum e sa renunti la ceea ce simti pt o himera, cum de te poti injosi in ultimul stadiu doar pentru ca asta simti, desi constientizezi ca e o mare eroare, ca nu’ti aduce nici un avantaj! GANDESTI dar actionezi conform SIMTIRILOR tale! Intr’adevar, am avut si eu momente, dar n’am facut din asta o filosofie de viata. Pur si simplu n’am putut accepta, chiar daca am suferit mult o mica perioada de timp. Sunt impotriva compromisurilor majore si a conformismului idiot !

Vad peste tot cupluri in care jumatatea feminina este supusa, fragila, sensibila. Invatata sa fie neajutorata. Ea crede ca sansa ei in cuplu este compromisa daca isi afirma si alte nevoi decat cele de baza: mancare si adapost (as adauga si sexul, dar de asta se ocupa din plin dumnealor). Aceasta fiinta e dependenta de cel de langa ea, iar asta’i un mare avantaj pentru el, un avantaj de care EL SE FOLOSESTE CU PRISOSINTA! Ei ajung sa traiasca impreuna bazandu’se pe o bunavointa falsa. Ajung sa urce impreuna trepte din ce in ce mai subrede si mai nesigure.

De ce sa ajungem sa ne intrebam de ce am depus atata efort pentru a ne atinge un obiectiv ce ne aduce atat de putina satisfactie!!??? De ce sa ne limitam la atat de putin?

De ce sa ma complac intr’o relatie in care a intervenit rutina si plictisul !? De ce sa ma lamentez spunand : Vaiii…ce rau imi este!! Nu’mi ofera nici aia, nici ailalta!! Off Ce greu e, cat trebuie sa indur!! Ce nefericita sunt!! De ce mi se intampla tocmai mie!!??? s.a.m.d. De ce!!?? La fel de bine pot alege optiunea in care pot sa extrag de la mai multi, tot ce au ei mai bun de oferit sau sa mai variez, daca tot m’am plictisit! Cand e vorba de atentie, aceasta se poate procura cu atata usurinta si din alte surse. Nu sursa e importanta ci atentia in sine!

De ce sa nu’mi insel partenerul cand oricum nu’mi ofera nici 50% din ce mi’as dori de la cel cu care merg alaturi prin viata, fie si pt. o mica perioada !? Am eu garantia ca el nu face la fel? Poate nu face, dar poate o va face sau chiar presupunand prin absurd ca nu o va face, chiar ma intereseaza!!!?? Daca am ajuns sa simt nevoia de altceva, e clar ca ceva nu merge de ceva vreme si in acc. timp ca pe el nu’l intereseaza. Noi nu suntem atat de impulsive ca si ei la capitolul asta. De ce sa’mi suprim eu o placere care oricum nu face rau nimanui (daca te duce putin capul nu’ti vei lasa partenerul sa simta sau sa alfle…evident. De ce sa fiu ipocrita, nu ca mi’ar pasa de ce simte el, ci doar pentru simplul fapt ca nu’mi place sa ma cert si oricum sunt constienta ca vor urma repercusiunile)!! Nu conteaza de ce nu’mi ofera…nu e capabil, nu vrea, nu stie…i don’t give a fuck.

Majoritatea tinerelor se complac intr’o relatie „gaunoasa” ani de zile, tind spre casatorie , sunt fidele, doar pentru ca asa se face, pentru ca trebuie sa intre in randul lumii, pentru ca spera ca ceva sau cineva se va schimba si totul va deveni din nou roz, sau poate pentru simplul motiv ca l’au iubit odata pe x’ulescu si se mint singure in privinta a tot ce tine de el, de ea si de relatie implicit. Aceste fete au stima de sine mult prea scazuta. Pentru 10% (doar un exemplu) multumire si implinire, suporta si restul de 90% din n’spe mii de motive. Tin sa mentionez ca am vorbit de o relatie de duzina, o relatie comuna. Am vorbit de realitate, de actual si nu in ultimul rand de oferta. In nici un caz nu m’am referit la relatia morala, sanatoasa si plina de corectitudine la care am visat si inca voi mai visa. Exista si astfel de cazuri fericite, dar sunt din ce in ce mai putine, cel putin in Romania de dupa ’90. Sunt multe cauzele, dar cea mai importanta este mentalitatea gresita a romanilor.

Cat mai pot voi trai asa cum imi place mie, fara sa tin cont prea mult de cel de langa mine. Ma voi pune in continuare pe primul loc, oricat de egoista si narcisista as parea. Asa am invatat, asa m’au invatat cei pe care i’am intalnit si langa care am trait. Daca e sa am o viata sentimentala fara prea multa profunzime, atunci asa va fi. Cale de mijloc nu a fost si nici nu va fi. Viata e prea scurta pt. a’ti bate joc de ea.

Desi sunt produsul vietii, al societatii si al educatiei, am observat ca sunt un produs incompatibil cu lumea in care traim. De la mult timp a inceput sa se contureze imaginea relatiei in care as putea fi fericita. Acum totul e logic si bine definit. Dar timpul a adus cu el o dubla certitudine: stiu ce vreau de la o relatie si totodata stiu ca sunt infirme sansele de a gasi asa ceva.

Pana una alta, m’am adaptat si ma bucur de placerile de baza ale vietii, iau ce e bun de la oameni, vad partile lor frumoase. Am invatat de mult ca schimbarea face parte din viata, oricat de nedorita sau dureroasa ar fi ea uneori.

Zilele astea am realizat ca oricat de sigura as fi de mine, cu Ghita nu ma pun! Cand Ghita zice DA DA DA, trebuie sa ma conformez, sa fac ca el, chiar daca eu sustin cu vehementa contrariul, cu argumente si cu toata logica inerenta. Nu’mi da pace pana nu actionez asa cum spune el. Evident ca suferinta initiala se transforma apoi in furie, iar mai apoi totul se anuleaza si apare marele gol! Trece o vreme, revin la starea buna a normalitatii, incep din nou sa simt si sa actionez ca un om normal, sa ma bucur de tot si de toate. Toate bune si frumoase pana se trezeste iar Ghita si ajung din nou la sentimente ambivalente. – Paragraful asta cred ca l’am inteles numai eu.🙂

Asadar si prin urmare, nu mi’am pus intrebarea mentionata in titlu si nici nu o voi face, pentru ca am convingerea ca avem un traseu bine stabilit in viata. Iar viata trebuie sa o traim cu bune si cu rele, sa o luam ca si un tot unitar. Chiar nu avem cum sa extragem doar partile ce ne convin si sa ignoram raul. Raul exista si ne vom interactiona cu el pana in ultima clipa. Cu riscul de a parea un cliseu, trebuie sa spun ca fara el n’am mai aprecia binele! Este cat se poate de real. Ca VIATA sa aiba un sens, sa aiba consistenta, uratul si raul trebuie sa existe. Raul exista si in noi, iar acesta este cel mai distrugator. Realitatea obiectiva e asa cum o percep eu si totul se intampla in creierasul meu. Pot fi prietenul meu cel mai bun sau dupa cum spuneam si mai sus, dusmanul meu. Asta’i alegerea mea, sustinuta de vointa si de un bun discernamant. Deci daca realitatea e pana la urma in capul meu, atunci voi actiona in consecinta!

Voi schimba ceea ce e de schimbat si voi accepta in continuare ca sunt lucruri care nu tin de mine, ci de loterie!🙂

Raeka

3 gânduri despre „Stupida intrebare: „De ce mi se intampla tocmai mie!?”

  1. Pentru ca le (ne) este frica de singuratate. Pentru ca in 2, bunele si relele sunt mai multe decat de unul singur. Relatia aia gaunoasa, pe langa cele 90%, iti aduce un 10% de care nu esti sigur ca-l vei primi atunci cand esti singur. Oamenii sunt foarte diferiti. Daca tu nu te multumesti cu putin si vrei mai mult, nu le poti cere tuturor sa faca la fel.

    La fel unii isi pun intrebarea din titlu, altii nu🙂. Pfff, e atat de simplu cand ai un singur Ghita, doar doua sine, un macaz. Ia gandeste-te cum ar fi sa ai mai multi de-alde Ghita!?!?

  2. Tocmai pentru ca ne e teama de singuratate! Singuratatea in doi e cea mai grea!
    Ai dreptate, e problema fiecaruia cum isi aranjeaza viata!

    Am avut exemple negative la mine in familie, exemple care m’au ambitionat si m’au ajutat sa fiu asa cum sunt acum.

  3. Daca ar fi sa fac o analiza a celor scrise cred ca a-si incepe sa ma balbai din primele randuri si a-si lasa-o balta…
    Insa in aceasta clipa nu ma gandesc decat ca trebuie sa las cateva randuri pentru tine…
    Esti prea concentrata pe „rolul care il joci pe scena vietii”. Din proprie experienta pot sa CONFIRM: suntem legati de tot ce e intampla in jurul nostru si de toti cei care ne inconjoara. Inevitabil facem lucruri pe care nu am fi considerat ca le vom face vre-o data, apoi constientizam ca tocmai am facut acele lucruri si de cele mai multe ori noi suntem cei care ne blamam dar si primi care „ne iertam”.(ce binecuvantare!)
    Si eu ma consider unic!ha ha…
    Cred ca locul meu nu este printre cei de care sunt inconjurat, ma consider „special”, intotdeauna in mine este dezlantuita o furtuna. Bineinteles numai eu inteleg aceast lucru. Spre norocul meu Ghita al meu (unicul meu ghita)care este foooarte sensibil are cea ce vrea, este un rasfatat, este intotdeauna intr-o stare de ameteala placuta, sentimentele cele mai dorite de el le are promt, este pur si simplu bombardat: dragoste, dorinta ,furie , preocupare, grija,…
    Nu prea are timp sa cada intr-o stare de gandire profunda…
    Probabil ca ar insemna capitularea! Este modul meu de a ma proteja.
    Judeci prea aspru pe cei din jur. Procentele nu cred ca sunt acelea…
    cred ca 10% este putin, cei mai multi dintre noi se ascund foarte bine.
    Trec mai departe…
    „Himera”…
    Un cuvant interesant, ma duce cu gandul la o imagine care te face sa SIMTI ceva( pentru mine cel mai important lucru sunt sentimentele puternice, sentimentele tari si profiunde care ma fac sa fiu diferit de ceilalti)acel ceva ce poate fi mai puternic decat ceea ce ai simtit cu o sutime de secunda mai innainte.De ce nu intelegi, asta este definitia unei himere, ceva de care nu esti sigur ca este adevarat sau fals , nu constientizezi decat ce simti….
    Si aici ne despartim!!!
    Vad peste tot numai cupluri in care ea este perfect constienta de starea ei, perfect directionata „sa profite”(sa nu ma judeci gresit am pus ghilimele)de orice oportunitate in ceea cel priveste pe el sau pe ei…
    Ma duce cu gandul la faptul ca lupta pentru supravietuire este tot mai acuta…Ca cele mai multe „ele” doresc inconstient doar siguranta zilei de maine, ca acest lucru in ziua de azi nu inseamna decat compromisuri, interese, si ca sentimentele nu au ce cauta intr-o asemenea lupta…
    Cam atat1
    Poate o sa trec si la partea a doua din care nu iti pot spune decat atat:
    Lumea o percepem diferit. Nu „eu” si „tu” si noi toti.
    Poti fi un punct intr-o linie, poti fi un cerc intr-un plan, poti fi o sfera plina de unicitate intr-un spatiu…
    sau poti fi tu ! intr-o a patra dimensiune ce nu se poate descrie prin cuvinte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s