Ploaia, draga de ea!

Aseara am adormit ascultand ploaia. Minunat! A trecut ceva vreme de cand am mai facut asta. E o senzatie extraordinara, dupa o zi activa, sa ajungi seara acasa, sa te intinzi intre asternuturile moi si familiare, aromata fiind toata dupa o baie binemeritata si sa asculti ploaia. Sunt niste clipe de vis in care mi se umple sufletul de fericire si multumire.

Astazi a plouat toata ziua! O ne bu ni e…..o nebunieeee! M’am bucurat ca un copil. Am fost cea mai incantata! Auzeam tot felul de remarci gen : Ce vreme de …..rahat! ” sau ” A fost o zi ingrozitoare!” iar eu eram fluturas! Asa de linistita mi se pare ca nu am mai fost de ani de zile, fapt datorat vremii apasatoare din ultimile zile – aia intr’adevar este o vreme urata, mohorata, nici cu soare, nici cu ploaie. Aia’i vremea ce ma deprima si’mi cauzeaza neplaceri. Dar nu despre asta vroiam sa vorbesc.

O alta senzatie placuta legata de ploaie este atunci cand adormi in bratele iubitului, ascultand bataile inimii lui si zgomotul vantului si al picaturilor de ploaie ce lovesc puternic tabla casei…

Ma despart extrem de greu de fiintele la care tin. Am avut parte de ceva despartiri dureroase ( putine cele care au contat intr’adevar si care au lasat un mare gol in sufletul meu). De fiecare data a fost un supliciu, dar am mers mai departe alaturi de cei care au ramas in continuare langa mine. Acum ma bucur de ei, dar cand ploua ma intorc si catre cei care nu mai sunt…Rememorez cu nostalgie clipele frumoase. Imi aduc aminte cu placere de acele persoane, ploaia face ca restul gandurilor sa se estompeze si face loc visarii.

Cand am timp imi place sa ma plimb prin ploaie, sa simt stropii cum imi ating pielea, sa zambesc, sa simt aerul curat si sa il inspir ca si cum l’as vrea pe tot pentru mine, sa gust cu pofta din aroma pamantului ud, atat de draga si totusi atat de banala!

Multe si foarte dragi’mi sunt amintirile legate de ploaie.

Raeka

2 gânduri despre „Ploaia, draga de ea!

  1. Negura se asternu peste inima mea si asa gri, un fior ce a venit insotit de o transpiratie rece imi dadu o stare de nesiguranta. Imi era FRICA, nu mai puteam gandi normal, aveam in cap imaginea lui..inalt, bine cladit cu o claie de par data pe spate, imbracat intr-un palton ponosit ce se agita in vantul puternic, dar ce nu-mi iesea din ganduri era securea din mana lui, o secure plina de sange…sangele ce se scurgea pe pamantul strabatut de siroaie, siroaie de ploaie….ploaie de sange

  2. Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri.
    Plouă.
    Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea,
    ce-o simt n-o simt în mine,
    în inimă,
    în piept,
    ci-n picurii de ploaie care curg.
    Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume
    cu toamna şi cu seara ei
    mă doare ca o rană.
    Spre munţi trec nori cu ugerele pline.
    Şi plouă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s