Am recitit aceasta minunata carte si bine am facut. O recomand cu caldura celor care vor sa citeasca ceva care sa’i faca sa vrea mai mult si mai mult, savurand’o pana la ultima pagina.

Este scrisa atat de frumos incat povestea se deruleaza exact ca un film. Filmul propriu celui care il citeste. Cred ca nu exista om care sa nu se identifice macar intr’o situatie din acest roman, chiar daca actiunea nu se petrece in societatea de astazi ci in perioada interbelica, Mihail Drumes a facut apel la cateva din stereotipurile culturii populare din timpul sau si dupa cum spunea si Mihai Iovanel, aceasta a fost si explicatia succesului sau: “in felul in care a sintetizat si a incorporat in eroii romanului/romanelor lui aspiratiile si fantasmele de natura culturala-sociala-sentimentala ale publicului cititor.”

Mi’a placut faptul ca firul povestirii este o impletire intre naratiunea lui Gherghel (personajul principal) si scrisorile expediate de Anda (personajul principal feminin) unei prietene. Astfel sunt expuse pe de o parte, doua puncte de vedere diferite, iar pe de alta, avem acces la cele doua sfere principale: feminin si masculin, viziunea ambilor asupra aceleiasi realitati.

Tot Mihai Iovanel spunea: “Multe i se pot reprosa lui Drumes, dar nu ca n’ar sti reteta unui roman de consum: rasturnari de situatie, anticipari ale actiunii pentru agatarea cititorului si cresterea suspansului, scene decoltate si multa activitate erotica, actiuni in contratimp, confruntari dramatice, exces de spectacului, de multe ori neverosimil, melodrama, accelerari narative, personaje ideale cu care publicul din epoca se poate identifica ca la cinematograf.”

Tema e aceea a ascensiunii sociale si a conflictului dintre casatoria din dragoste si casatoria din interes. As fi vrut sa trec si cateva pasaje interesante dar nu ma pot hotara asupra unuia singur asa ca mai bine cititi cartea.

PS: Am scris despre carte acum desi am citit’o in urma cu o luna, doua, doar pentru ca mi’a spus Karma sa scriu…si am scris.

Cu drag,

Raeka