Orice om creeaza in mintea sa un intreg tablou sau film, si tot el este principalul actor. Oricine altcineva este un actor intr’un rol secundar. Este filmul lui personal.
Nu este necesar sa stim sau sa dovedim nimic. Este suficient sa existam, sa ne asumam riscul si sa ne bucuram de viata noastra, asta e tot ceeace conteaza. Sa spui nu cand vrei sa spui nu, si da cand vrei sa spui da. Ai dreptul sa fii tu insuti. Pentru asta nu este nevoie de multa cunoastere sau de mari viziuni filozofice. Nu este nevoie nici de acceptarea celorlalti.
Importanta de sine, sau faptul ca luam lucrurile la modul personal, este expresia suprema a egoismului, deoarece noi facem presupunerea ca tot ce se petrece in jur are legatura cu noi. Invatam sa devenim subiectivi (sa interpretam totul la modul personal) in timpul educatiei noastre, al indoctrinarii noastre, cand ajungem sa credem ca suntem responsabili pentru tot.
Eu, eu , intotdeauna eu!
Nimic din ceeace fac ceilalti oameni nu este din cauza noastra. Este din cauza lor. Toti oamenii traiesc in propriul lor vis, in mintea lor. Ei se afla intr’o lume complet diferita de cea in care traim noi. Atunci cand interpretam personal realitatea, noi pornim de la premisa ca lumea noastra este cunoscuta de ceilalti si incercam sa dominam lumea lor cu lumea noastra.
Chiar atunci cand o situatie pare cu adevarat personala, chiar daca ceilalti ne insulta direct, acest lucru nu are de’a face cu noi. Ceeace spun ei, ceeace fac ei si opiniile pe care le au sunt intr’o legatura directa cu legamintele pe care le’au facut in mintile lor, cu propriile lor dogme. Punctul lor de vedere s’a nascut din toate programarile pe care le’au primit pe parcursul indoctrinarii lor.
Dand lucrurilor o interpretare personala, va hraniti cu gunoiul “lor” emotional, care devine in acest fel gunoiul vostru!
va urma…
Raeka



eu traiesc in lumea mea si bantui lumea celor din jurul meu, doar sunt Alesul, nu?
)
De: minu pe iulie 8, 2009
la 12:15 pm